Dichiseni
 Hram: Sfântul Ierarh Nicolae
 Adresa: strada Busuiocului nr. 2, satul Dichiseni, comuna Dichiseni, judeţul Călăraşi
    Preot paroh: Iliuţă Iulian TOMA

BISERICA SFÂNTUL IERARH NICOLAE - DICHISENI
 
 ISTORICUL COMUNITĂŢII. Satul Dichiseni este consemnat pentru prima dată în documente sub denumirea de Dichiseşti (Dichisiştii), la 4 aprilie 1523, când domnul Ţării Româneşti, Radu Voevod, întăreşte mănăstirii Argeş stăpânirea asupra mai multor sate printre care şi Dichiseştii cu gârlele şi cu bălţile. [Documenta Romaniae Historica B. Ţara Românească, volumul II, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1972, doc. 215, 221.]
 Sub denumirea actuală satul este menţionat pentru prima dată la 2 aprilie 1589, când Nicola mare portar vinde mănăstirii Sf. Troiţă satul Dichiseni . [Arhivele Naţionale ale României, Colecţia Achiziţii Noi, Indice cronologic nr. 25, vol. I (sf. sec. XIII – 1865), Bucureşti, 2002, p. 412. Rezumat înserat în hotărnicia din 1839.]
 Din istoricul întocmit de directorul şcolii, Constantin P. Ghiţă, în anul 1933, aflăm că moşia pe care se află aşezată comuna a fost a Episcopiei de Buzău, apoi a arendaşilor Fulga, Toma Petcu, Fischer Cincu, iar satul îşi trage numele de la Lichiu (ridicătură de pământ). [O copie a acestui istoric se află în posesia lui Nicolae Ţiripan.]
 ISTORICUL PAROHIEI. Conform unor surse, parohia Dichiseni a luat fiinţă odată cu construcţia primei biserici din sat, cu hramul Sf. Nicolae, în anul 1675 [A.N. Călăraşi, fond Protoieria Călăraşi, dos. 12/1956-1957, f. 575-576; Informaţia se repetă în Şematismul Eparhiei Constanţa, apărut în Calendarul bisericesc pe anul 1945, editat şi tipărit de Episcopia Constanţa.], şi a funcţionat când ca parohie de sine stătătoare, când cu filialele Satnoeni şi Coslogeni (aceasta din urmă, în 1928, devine parohie de sine-stătătoare), până în anul 1970.
 Aprobarea reînfiinţării Parohiei Dichiseni de astăzi, a fost luată în şedinţa Adunării Eparhiale a Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor din 2 iunie 1998. Datorită faptului că populaţia parohiei este majoritar vârstnică şi în scădere, iar 40 din cele circa 120 de familii au doar un singur membru, parohia poate fi asimilată unei parohii misionare.
 ISTORICUL BISERICII. Documentele care s-au păstrat nu precizează dacă biserica de lemn, cu hramul Sf. Nicolae, construită la 1875, s-a ridicat peste cea de la 1675. Biserica de lemn de la 1875[ Anuar 1909, p. 60; 10 ani de autonomie bisericească, p. 60; A.N. Călăraşi, fond Protoieria Călăraşi, dos. 12/1956-1957, f. 575-576.], construită de obştea satului, şi care la 1909 se păstra în stare foarte bună, a fost demolată în timpul regimului comunist, în conformitate cu Ordinul Sfintei Episcopii a Constanţei nr. 607/1948, întrucât ameninţa cu prăbuşirea. Alte surse dau ca an al construcţiei acestei biserici anii 1873-1874. [Aureliu V. Ursescu, op. cit., p. 282; Ion I. Provianu, op. cit, p. 115; P.C. Pr. Adrian Grigoriu consideră că s-a construit în 1873 şi s-a dat în folosinţă în 1875.]
 Construcţia actualei biserici a început la 16 mai 1937, la iniţiativa unui comitet în frunte cu preotul Vasile Iliescu şi al cărui suflet va fi începând din anul 1942, preotul Constantin Stancu, alături de N. Niţulescu din Călăraşi şi Ion M. Nuţu din Dichiseni. [Idem, fond Primăria comunei Dichiseni, dos. 5/1943-44, f. 143.]
 Târnosirea s-a făcut la 18 mai 1947, după tipicul Sfântului Sinod, de către Preasfinţitul Părinte Episcop D.D. Chesarie al Constanţei, însoţit de PC Pr. Gh. Sorescu - Referent administrativ şi PC Pr. Leonida Mateescu, protoiereu de Călăraşi.
 În urma cutremurului din anul 1977, fiind avariată, s-a refăcut şi consolidat turla mare şi s-au reparat turlele mici.
 Odată cu lucrările de refacere şi consolidare de după cutremurul din 1977, turla mare este repictată în interior.
 În urma lucrărilor efectuate biserica a fost resfinţită, slujba fiind oficiată în ziua de 1 iunie 1986 de către Preasfinţitul Părinte Episcop Vicar Vasile Târgovişteanul.
 Textul PISANIEI confirmă cele scrise mai sus: „Ridicatu-s`a acestă sfântă biserică spre lauda Sfântului Mare Ierarh Nicolae, din evlavia şi din contribuţia tuturor binecredincioşilor fii ai acestui sat şi prin stăruinţa domnului N. Niţulescu – Călăraşi, pr. Constantin Stancu paroh, Ioan M. Nuţu şi a întregului comitet: Ion T. Miţă, Dumitru Petrache, Dumitru Culea, Ion Apolzan, Iancu Gh. Mitu, Cristian Petrache şi Lache Stan.
 Din temelie s-a început la 16 mai 1937 şi a luat sfârşit în anul mântuirii 1946 luna septembrie ziua 10 (în continuare textul a fost şters - n. ns. N.Ţ.) Patriarh al României fiind I.P.S.S. Nicodim Munteanu şi Episcop al Eparhiei Constanţa P.S. Chesarie Păunescu.
 Pictura fiind executată de Ioan Ganea com. Munteni - Buzău, jud. Ialomiţa. 10 septembrie 1946”.
 ARHITECTURA. Biserica, considerată monumentală la vremea sfinţirii, în formă de cruce greacă, cu trei turle, una mare – cupola sau Pantocratorul - şi două mici la faţadă, octogonale, în exterior, este construită din cărămidă şi beton (cu trei centuri de beton armat), învelită cu tablă galvanizată.
 La intrare, biserica are pridvor acoperit, susţinut pe patru stâlpi din beton, şi o tindă cu trei careuri, unul pentru intrare şi două pe care sunt aşezate cele două turle mici din faţă, din care unul proiectat ca clopotniţă şi de camera scării la cafas, iar cealaltă ca depozit pentru diverse materiale ale bisericii.
 Biserica are balcon interior, care serveşte pentru bibliotecă şi arhiva parohială.
 Planul bisericii a fost întocmit de arhitectul L.V. Scărlătescu şi inginer Nicolae Săndulescu din Călăraşi, după planul bisericii mănăstirii Dervent, cu ceva modificări, şi a fost executată de maistrul zidar Ion Dumitrescu din Măgureni.
 PICTURA. Pictura bisericii a fost executată în anii 1946-1947, în ulei, în stil neobizantin de zugravul Ioan Ganea din comuna Munteni Buzău, jud. Ialomiţa. Odată cu lucrările de refacere şi consolidare de după cutremurul din 1977, turla mare este repictată în interior.
 Catapeteasma, stranele cântăreţilor, iconostasul şi icoana-masă (axioniţa) a Maicii Domnului, sunt lucrate în lemn de stejar de maistrul Neagu Dima din Călăraşi, fiind sculptate artistic de Ion Jelescu din comuna Unirea, jud. Călăraşi.
 ANEXE. Clopotniţa nouă este construită în anul 2002, pe schelet metalic fixat în beton, din ciment, acoperită cu tablă galvanizată. A fost ridicată din temelie cu cheltuiala familiei Dumitru şi Florentina Spirache, cu fiicele Elena, Nicoleta şi Maria. Adăposteşte un clopot de 150 kg.
 Biserica deţine casă parohială, care a fost cumpărată pentru a servi ca locuinţă de serviciu preotului paroh slujitor aici, în timpul PC pr. Dumitru Nicuşor.
 PREOȚII. Preotul Năstase (1832-1851); Preotul Dinu (1851-1858); Preotul Constantin; Preotul Iordache Dinescu și Preotul Constantinescu Ghiță (15 iulie 1865-1909); Preotul Vasile Iliescu (17 noiembrie 1915-1942); Preotul Constantin Stancu (1942-1978); Preotul Dumitru Nicușor (1978-1989); Preotul Constantinescu Marian (1989-1997); Preotul Mincu Adrian (1998-1999); Preotul Pavel Dorin Petronel (1999-2003); Preotul Grigoriu Gheorghe Adrian (02 octombrie 2003-2011). În prezent slujitor la parohia Dichiseni este Preotul paroh Toma Iliuță Iulian (2011).
 ACTIVITĂŢI. Parohia desfășoară permanent activități sociale, cum ar fi: colectează ajutoare financiare și îmbrăcăminte pentru familiile nevoiașe din parohie.


TEXT: Nicolae Ţiripan