Smârdan - Ciocăneşti
 Hram: Adormirea Maicii Domnului
 Adresa: Strada Crinilor, nr. 18, satul Smârdan, comuna Ciocăneşti, judeţul Călăraşi
 Preot paroh: Gheorghe CIUREA

BISERICA ADORMIREA MAICII DOMNULUI - SMÂRDAN
 
 ISTORICUL COMUNITĂȚII. Aureliu V. Ursescu în Anuarul său scrie că: În tabloul indicator al comunelor din judeţ pe anul 1882, găsim satul Glava - Cioaca, pendinte de comuna Rasa. Acest sat însă, a luat numele de Smârdan şi în anul 1892 s-a alipit de comuna Ciocăneşti Mărgineni. [Aureliu V. Ursescu, op. cit., p. 400.]
 Încă de la înfiinţare şi până la 1 ianuarie 1926, satul Smârdan a aparţinut de comuna Ciocăneşti. De la 1 ianuarie 1926 la 15 septembrie 1931 a fost comună administrativă separată, a trecut pentru scurtă vreme la comuna Ciocăneşti, iar din noiembrie 1932 şi până la 4 martie 1941 a fost sat component al comunei Voevodul Mihai, alături de satul Bogata. [A.N. Călăraşi, fond Primăria comunei Ciocăneşti, dos. 12/1940-1941, f. 69; dos. 671942, f. 112-117.] De la 4 martie 1941, prin desfiinţarea comunei Voevodul Mihai, satul Bogata a trecut la comuna Rasa, iar satul Smârdan la comuna Ciocăneşti, unde se găseşte şi în prezent.
 ISTORICUL PAROHIEI. Parohia Smârdan a luat fiinţă la 1 decembrie 1928, până la acea dată fiind filială a parohiei Ciocâneşti-Mărgineni. [Idem, fond Protoieria Călăraşi, dos. 1/1928-1929, f. 27.]
 Întrucât satul nu a avut biserică de la început, credincioşii mergeau la biserica din satul reşedinţă de comună, Ciocăneşti - Mărgineni, unde slujea preotul Vasile Popescu.
 Satul avea însă, încă de la înfiinţare locuri, în suprafaţă de 2000 mp fiecare, repartizate pentru biserică, casă parohială şi cimitir, precum şi un lot de 5 ha teren arabil. [Idem, fond Primăria comunei Ciocăneşti, dos. 21/1941-1942, f. 174.]
 ISTORICUL BISERICII. Pentru edificarea în sat a unui lăcaş de cult, în anul 1908, s-a constituit un comitet de cetăţeni în frunte cu învăţătorul Vasile Stănescu şi a luat iniţiativa construirii unei biserici din contribuţia locuitorilor. Lucrările de construcţie a bisericii cu hramul Adormirea Maicii Domnului, au început în acelaşi an, fiind conduse de meşterul Moise. [Paul Popovici, Vasile Radu, op. cit., p. 64-65. Spre deosebire de alte parohii, în cazul celei de la Smârdan, toate documentele şi publicaţiile consultate dau aceiaşi ani pentru construcţia bisericii.]
 Biserica construită în stil bizantin, în formă de cruce, cu trei turle, din cărămidă, pe temelie de piatră şi învelită cu tablă a suferit primele reparaţii generale în anul 1944, constând din: reparat tencuieli, văruit exterior, vopsit şi spălat mobilier, toate cheltuielile fiind suportate din fondurile parohiei. [A.N. Călăraşi, fond Protoieria Călăraşi, dos. 12/1956-1957, f. 586; dos. 3/1965, f. 88.]
 În anul 1953 au fost efectuate reparaţii la soclul interior şi exterior, [Ibidem, dos. 2/1953, f. 277.] iar în anul 1972 a fost văruită la exterior. [Ibidem, dos. 24/1972, f. 163.]
 În afara lucrărilor de întreţinere care se execută în fiecare an, biserica a mai suportat şi alte lucrări de reparaţii: în anul 1983 s-a turnat trotuar împrejurul lăcaşului şi s-a vopsit acoperişul cu grund şi bronz-aluminiu. Consolidarea turlelor mici, care sunt din schelet de lemn şi construirea gardului monumental de la faţada bisericii pe o lungime de 80 metri liniari s-a executat în anul 1984. În anul 1995 au fost confecţionate din nou jgheaburile şi burlanele, iar în anul 2006 s-a vopsit din nou acoperişul bisericii, costul lucrărilor fiind de 3.500 lei, din fonduri proprii – 1.500 lei, iar 2.000 lei de la SC Alege SRL. [Almanah Bisericesc 2007, p. 176.]
 Slujba de resfinţire a bisericii, în urma lucrărilor de pictură, a avut loc în ziua de 11 noiembrie 1990 şi a fost oficiată de reprezentantul Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist, părintele Manole Marcel – secretar patriarhal, şi un sobor de preoţi în frunte cu protoiereul de Călăraşi PC Pr. Alecu Paulin.
 În ziua de 30 noiembrie 2005, credincioşii din parohia Smârdan au avut bucuria de a-l avea în mijlocul lor pe Preasfințitul Părinte Dr. Damaschin, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, care a slujit Sf. Liturghie. [Almanah Bisericesc 2006, p. 219.]
 ARHITECTURA. Biserica, cu lungimea de 25 m şi lăţimea de 7 m, este construită din cărămidă, pe temelie de piatră, acoperită cu tablă. La exterior biserica are trei turle, două în faţă şi una în spate, pe fiecare dintre acestea fiind montate câte o cruce de fier.
 Din pronaosul de aproximativ 8 mp se face accesul în cafas şi în biblioteca parohială, iar naosul este despărţit de Sfântul Altar printr-o catapeteasmă impunătoare din lemn.
 PICTURA. Prima pictură a bisericii a fost executată în anul 1922 de pictorul Alexandru Potoski din Bucureşti. A fost refăcută în anii 1944 şi 1967 de către zugravul Temistocle Grigorescu, din Ciocăneşti, păstrându-se stilul, coloritul şi iconografia iniţială. [A.N. Călăraşi, fond Protoieria Călăraşi, dos. 4/1972, f. 39-41; Paul Popovici, Vasile Radu, op. cit., p. 65.]
 Lucrările de recondiţionare (spălare şi retuşare) din anul 1967, au fost executate pe baza devizului în valoare de 24.200 lei, avizat de Comisia de pictură bisericească în 24 aprilie 1967 şi aprobat de Arhiepiscopia Bucureştilor la 15 mai 1967. Devizul a fost întocmit de pictorul Eugen Profeta, iar suma iniţială a fost de 38.400 lei. Acestea constau în: curăţire, vernisare, restaurare, pictură din nou în ulei, curăţirea icoanelor, curăţirea tâmplei şi poleirea cu șlag metal a sculpturilor de pe tâmplă şi a 60 aureole. [Ibidem, dos. 12/1967, f. 25,45.]
 În urma licitaţiei, ţinută la 28 iunie 1967, lucrarea a fost adjudecată de zugravul Temistocle Grigorescu, care s-a angajat a executa lucrarea în schimbul sumei de 23.000 lei. Trimis la Arhiepiscopie, rezultatul licitaţiei a fost aprobat de Arhiepiscopie cu ordinul 17908/1967, la suma de 18.000 lei.După recepţie, biserica a fost sfinţită, din partea Arhiepiscopiei Bucureştilor participând fostul protoiereu de Călăraşi, Leonida Mateescu, acum Consilier la Arhiepiscopie.891)
 În anul 1990, biserica a fost pictată din nou, în stil bizantin, tehnica ulei, de pictorul Vasile Niţescu din Bucureşti.
 ANEXE. Clopotniţa bisericii, a fost construită în anul 1940, din schelet de lemn, îmbrăcat cu scândură şi învelită cu tablă şi adăposteşte clopotul în greutate de 100 kg, confecţionat la Bucureşti în anul 1922, pe cheltuiala credincioşilor.
 La sud de sfânta biserică se găseşte casa parohială, construită în anul 1930, din paiantă, învelită cu tablă, de către obştea satului. Dacă în anul 1965 casa parohială era locuită de familia preotului paroh, în anul 1972 două camere şi o sală erau închiriate C.A.P.-ului pentru grădiniţă, iar restul era ocupat de cancelaria parohiei. [A.N. Călăraşi, fond Protoieria Călăraşi, dos. 3/1965, f. 88.] În anul 1983, casa parohială a fost închiriată şantierului de construcţii din comuna Dorobanţu, cu condiţia ca în schimbul chiriei, casa parohială să fie reparată, ceea ce s-a şi făcut. În anii 1983 şi 1996 a fost vopsit acoperişul. A fost renovată în întregime, în anii 2011-2012 prin grija părintelui Ciurea Gheorghe.
 PREOȚII. Preotul Vasile Popescu (1922-1928); Preotul Mihail Iordănescu (1928-1982); cât timp preotul Mihail Iordănescu a fost arestat și condamnat, parohia a fost suplinită de Preotul Alexandru Curteanu; Preotul Pruncu Emanoil (1983-2010). În prezent, la această parohie slujește preotul Ciurea Gheorghe (din anul 2011).
 ACTIVITĂȚI. Parohia desfășoară următoarele activități: ocazional, familiile nevoiașe din parohie primesc ajutoare constând în alimente, haine și medicamente. În cadrul parohiei se desfășoară permanent programul Hristos împărtășit copiilor. Parohia are Bibliotecă parohială funcțională.

TEXT: Nicolae Ţiripan