Ulmu I
 Hram: Sfântul Ierarh Nicolae
 Adresa: Str. Primăriei, satul Ulmu, comuna Ulmu, judeţul Călăraşi
 Preot paroh: Neculai Laurențiu NICULESCU

BISERICA SFÂNTUL IERARH NICOLAE - ULMU I
 
 ISTORICUL COMUNITĂȚII. Satul Ulmu este atestat documentar la 1 iunie 1526, într-un hrisov prin care Radu Voevod, domnul Ţării Româneşti, întăreşte jupanului Neagoe, mare vistier, soţiei sale Caplea şi cumnaţilor săi, stăpânirea asupra mai multor sate şi moşii, printre care şi Găojani (vechea denumire a satului). [Documente privind Istoria României, B, XVI, vol. II, doc. nr. 14.]
 Denumirea satului vine de la un copac. Tradiţia spune că unul dintre primii locuitori şi-a sădit în faţa bordeiului un ulm. Copacul a crescut mare, astfel că cel care mergea în sat se orienta după copacul respectiv. [S. A. N. I. C., fond Ministerul Culturii Naţionale şi Cultelor, dos. 1059/1943, f. 24-59.] Provianu aminteşte satul Ulmu, ca fiind situat pe malul de est al lacului Mostiştea. El mai aminteşte de satul Ulmu-Căldăruşani, sat separat, alăturat de partea de sud a satului Ulmu, care la 1887 avea 20 de familii, pentru ca la sfârşitul secolului XIX să fie alipit la satul Ulmu. [Ion I. Provianu, op. cit., p. 263-264.]
 ISTORICUL PAROHIEI. Catagrafia din anul 1810 [Catagrafia 1810..., p. 70-71; Diac. Nic. M. Popescu, Catagrafia Eparhiei Ungro-Vlahia, în Biserica Ortodoxă Română, anul XXXVIII, nr. 12, martie, 1915, p. 1292.], menţionează pentru satul Ulmul următoarele: Biserica arsă de turci, cu hramul Sf. Ierarh Nicolae, pă moşia Domniţii Ecaterini Văcăreasca cu 2 rânduri de veşminte de cit vechi, cu cărţile toate făr lipseşte 1 apostol. În aceiaşi Catagrafie, se menţionează că popa Prodan de la Vărăşti a fost preoţit pe seama satului Ulmu, la 8 martie 1778. [Catagrafia 1810..., p.72; Diac. Nic. M. Popescu, Catagrafia Eparhiei Ungro-Vlahia, în Biserica Ortodoxă Română, anul XXXIX, nr. 12, martie 1916, p. 1314.]
 Existenţa la Ulmu a bisericii de lemn cu hramul Sf. Nicolae este confirmată şi de registrele pentru botezaţi, cununaţi şi decedaţi, care se păstrează începând cu anul 1832, iar Anuarul din anul 1909, precizează că biserica cu hramul Sf. Nicolae din parohia Ulmu era de zid, clădită la 1864-1866, probabil în locul celei de lemn şi reparată la 1885. [Anuar 1909, p. 67; 10 ani de autonomie bisericească, p. 65.]
 ISTORICUL BISERICII. Piatra de temelie a bisericii de astăzi din comuna Ulmu a fost pusă în ziua de 2 octombrie 1927.
 În toamna anului 1927 s-a lucrat temelia şi 0,50 m zidărie de jur-împrejur, după care lucrarea a stagnat până în anul 1931, când la conducerea parohiei a venit preotul Grigore Neagu. Din acest moment au fost reluate lucrările, care au fost terminate în anul 1937. [A.N. Călăraşi, fond Protoieria Călăraşi, dos. 3/1965, f. 82-83.]Meşteri au fost Pelegrinii din Bucureşti şi Petro Dallio din Cernavodă, iar inginer a fost Ioan Mihăilescu din Bucureşti.
 A fost sfinţită la 29 octombrie 1950 de către Preasfinţitul Antim, episcopul Buzăului, înconjurat de un sobor de preoţi, în frunte cu PC consilier administrativ Radu Ardeleanu şi PC Preot Leonida Mateescu, Protopopul de Călăraşi.
 După cutremurul din anul 1977, au fost efectuate lucrări de consolidare la cele două turle.
 În anul 2001, au fost executate reparaţii, constând în tencuieli şi la învelitoare, [Almanah Bisericesc 2002, p. 228-229.] iar în anul 2006, biserica a fost învelită cu tablă, costul lucrărilor fiind de 20.000 lei, bani proveniţi de la Târşolea Vasile – 10.000 lei, iar restul din fonduri proprii. [Almanah Bisericesc 2007, p. 175.]
 În ziua de 27 noiembrie 2005, enoriaşii din parohia Ulmu au avut bucuria de a-l primi în mijlocul lor pe Preasfinţitul Damaschin, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, care a slujit Sfânta Liturghie arhierească. [Bărăganul Ortodox, anul III, nr. 31, decembrie 2005, p. 15; Almanah Bisericesc 2006, p. 220.]
 ARHITECTURA. Sfântul lăcaş în formă de cruce, cu lungimea de 27 m, lăţimea de 14 m şi înălţimea până la crucea de pe turla mare de 17 m, este construit din cărămidă şi beton armat, pe temelie de piatră, acoperit cu tablă zincată. Are trei turle, două mici pe pronaos şi una mare deschisă pe naos.
 Pridvorul este dreptunghiular, cu tavanul drept şi are trei deschideri pe faţadă şi câte două deschideri laterale, susţinute de coloane de cărămidă.
 Pronaosul este de formă dreptunghiulară şi are tavanul drept, peste care se găseşte cafasul, tot dreptunghiular şi cu tavanul drept. Deasupra cafasului se găsesc cele două turle mici.
 Naosul are bolta arcuită în formă de segment la centru şi o turlă înaltă de formă octogonală cu semicalotă şi opt ferestre dreptunghiulare.
 Altarul este semicircular la interior şi poligonal la exterior, acoperit de o calotă sferică pe pandantivi, fiind despărţit de naos printr-o catapeteasmă din lemn de brad.
 PICTURA. Pictura în Sf. Altar s-a executat pentru prima dată în anul 1947, în tehnica tempera, de către pictorii Niţă Angelescu şi Ecaterina Ardeleanu. [A.N. Călăraşi, fond Protoieria Călăraşi, dos. 3/1965, f. 82-83.]
 În urma acestor lucrări, biserica a fost sfinţită în anul 1950 de către Preasfințitul Părinte Episcop Antim Angelescu de la Episcopia Buzăului. [Ibidem, dos. 2/1971, f. 110.]
 În anul 1962, s-a reînceput pictura din nou, iar în toamna anului 1963 s-a terminat pictura din interiorul bisericii. Pentru Sf. Altar şi exteriorul bisericii s-a mai făcut un supliment de deviz, care s-a aprobat dar, la 21 mai 1965, lucrările nu începuseră. Până la acea dată se cheltuise 61.000 lei din care 28.000 lei de la Arhiepiscopia Bucureştilor. [Ibidem, dos. 3/1965, f. 82-83.]
 La 9 septembrie 1966, Arhiepiscopia comunica avizul Comisiei de pictură pentru ca lucrările să fie continuate de pictoriţa Ecaterina Ardeleanu, urmând ca problemele privind exactitatea metrajului şi buna execuţie a lucrărilor să se stabilească la finele lucrărilor de către comisiile ce aveau această îndatorire. [Ibidem, dos. 11/1966, f. 71.] În cele din urmă lucrările de pictură au fost terminate, recepţie fiind făcută la 8 septembrie 1967. Urmare acestui fapt, la 1 octombrie 1971 se comunica Arhiepiscopiei hotărârea consiliului parohial de redeschidere a bisericii în ziua de 24 octombrie 1971 şi solicitarea ca slujba să fie oficiată de Preasfințitul Părinte Episcop Dr. Antim Târgovişteanul, Vicar patriarhal, PC Părinte Vicar Alexandru Ionescu şi PC Părinte Consilier Petre F. Alexandru. [Ibidem, dos. 43/1970-1971, f. 50.] La 18 octombrie 1971 sosea răspunsul Arhiepiscopiei prin care se aproba dorinţa consiliului parohial. [Ibidem, dos. 9/1971, f. 2.]
 Între anii 1987-2003, în timpul parohiatului preotului Zotea Gheorghe, pe lângă lucrările de amenajare exterioară a bisericii s-a executat şi lucrări de refacere a picturii.
 În septembrie 2008, la nivelul parohiei s-a decis ca vechile picturi ale principalilor sfinţi ortodocşii existente pe pereţii interiori ai bisericii să fie înlocuite cu altele noi, executate într-un stil nu numai deosebit ca frumuseţe a culorilor folosite de către meşteri în această artă, dar s-a avut în vedere trăinicia lucrărilor ce vor încânta ochiul enoriaşilor în anii ce vor urma. [Observator de Călăraşi, nr. 1318 din 9 septembrie 2008, p. 4.]
 ANEXE. La inspecţia din 21 mai 1965, protopopul nota că biserica nu are clopotniţă, servindu-se de un schelet de lemn în care se află ataşat clopotul. În anul 1969, s-a construit, prin contribuţia credincioşilor, o clopotniţă din cărămidă şi beton armat, acoperită cu tablă galvanizată.
 PREOȚII. Preotul Dinu Duhovnicu (1832-1844); Preotul Marin (1844-1863); Preotul Dobrescu Teodor (15 decembrie 1877); Preotul Enache Dumitru Duhovnicu (15 decembrie 1863); Preotul Ștefan Baicu (1877-1929); Preotul Gh. Stănescu, Preotul Grigore Neagu (1952-1987); Preotul Zotea Gheorghe (1987-2003); Preotul Grigore Constantin Gabriel (2003-2013). În prezent, la această parohie slujește preotul Niculescu Neculai Laurențiu (din anul 2013).
 ACTIVITĂȚI. Parohia desfășoară următoarele activități: lunar, familiile nevoiașe din parohie primesc ajutoare constând în alimente, haine și medicamente. În cadrul parohiei se desfășoară permanent programul Hristos împărtășit copiilor. Parohia are Bibliotecă parohială.

TEXT: Nicolae Ţiripan