Catedrala Sfântul Nicolae - Olteniţa
  Hram: Sfântul Ierarh Nicolae, Sfântul Antim Ivireanul şi Sfântul Alexandru
  Adresă: Str. Alexandru Iliescu, nr. 51-53
  Preot paroh: protopop dr. Marian NECULA
  Preot coslujitor: Marin VEŞTEMAN
  Preot coslujitor: Nicolae CIOBANU
  Diacon: Valentin Ionuţ VEŞTEMAN

BISERICA SFÂNTUL IERARH NICOLAE - MUNICIPIUL OLTENIŢA
  
  Biserica ce servește drept catedrală a municipiului Olteniţa este aşezată în centrul acestui oraş, pe strada Al. Iliescu, nr. 51-53, lângă Protopopiatul Olteniţa.
  ISTORICUL PAROHIEI. Temeliile primei biserici în Olteniţa au fost puse odată cu fondarea oraşului, în primăvara anului 1853, aşa cum de altfel a susţinut şi Al. Mărculescu într-o istorie a oraşului[Al. Mărculescu, Olteniţa, Album Monografic, 1932, p. 95.]. Pe fundaţia acestei prime bisericii a oraşului Olteniţa s-a pus piatra de temelie a unei noi biserici în vara anului 1858, într-o zi foarte călduroasă. Pe locul destinat construirii bisericii, locuitorii oraşului Olteniţa au ridicat un cort uriaş, la adăpostul căruia s-a desfăşurat ceremonialul. Personajul principal asupra căruia s-a îndreptat toata atenţia a fost caimacamul Ţarii Romaneşti (locţiitorul de domn) prinţul Alexandru Dimitrie Ghica. De faţă au fost şi reprezentanţii municipalităţii Olteniţa. După tradiţie se spune că domnitorul a pus primul mortar cu o mistrie de aur, făcută în dar de locuitori. Atunci s-a hotărât ca hramul bisericii să fie Sf. Ierarh Nicolae şi Sf. Alexandru. Cu acel prilej s-au rostit şi mici cuvântări. În acest scop a fost adus din Bucureşti profesorul de teologie Nifon Bălăşescu[Nifon Bălăşescu (1806-1880), profesor şi director al Seminarului Teologic din Bucureşti.], care a rostit o cuvântare cu prilejul punerii pietrei fundamentale[Nifon Bălăşescu, Cuvinte casuale rostite... Bucureşti, 1858, p. 18-25.].
  ISTORICUL BISERICII. Într-un anuar publicat în anul 1909 sunt menţionaţi slujbaşii bisericii din Olteniţa din acel moment. Din anul 1872, preot paroh la Olteniţa era C. P. Deacă, născut la 24 septembrie 1848, absolvent al seminarului inferior de teologie, adus aici de la biserica din comuna Tăriceni. Din anul 1862 slujeşte aici preotul Marinescu Dimitrie, născut la 14 septembrie 1842, iar din 1873 funcţiona la Olteniţa şi preotul Mihăilescu C. Casias, adus de la biserica din Radovanu.
  În anul 1909 parohia avea 1383 familii, adică 6093 suflete. Biserica era întreţinută de comună şi avea o prăvălie. O primă reparaţie a bisericii a avut loc în anul 1904[Anuar1909, p. 20].
  În timpul Primului Război Mondial, în lunile august-septembrie din anul 1916, biserica a fost bombardată de trupele vrăjmaşe, iar turla mare a bisericii s-a prăbuşit. O primă reparaţie s-a făcut de enoriaşi chiar în acel an, dar turla bisericii va fi refăcută abia în anul 1924, în timpul primarului Hristache Danielescu, restaurare menţionată şi în pisanie. Pentru consolidarea bisericii, declarată monument de arhitectură şi trecut pe Lista Patrimoniului Arhitectural Creştin din România, Cod CL-II-m-B 14570, în anii 1956 – 1960, la „Catedrala“ Sf. Nicolae din centrul oraşului s-au făcut subzidiri.
  Biserica, simbol al perenităţii, are şi rolul de a păstra şi conserva bunurile cele mai de preţ ale comunităţii. Astfel, în tinda bisericii se păstrează crucea de marmură pe care sunt transcrise cele două tranzacţii încheiate de epitropia olteniţenilor (în anul 1852) şi de „magistratul noului oraş“ (pe 16 februarie 1858) cu Casa prinţului Alexandru Ghica, pentru înfiinţarea oraşului Olteniţa. Acest monument reprezintă actul de naştere al oraşului. Tot aici se afla şi centrul oraşului, sau „Kilometrul Zero“, marcat printr-un bumb de oţel, plantat în mijlocul pragului de la trecerea din pridvor în pronaosul bisericii, punct geodezic, care are o valoare simbolică deosebită, deoarece biserica, conform tradiţiei strămoşeşti este aşezată în centrul comunităţii.
  În PISANIA care străjuieşte astăzi deasupra uşii la intrarea în Sfânta Biserică se menţionează succint istoria Sf. Lăcaş: „Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu desăvârșirea Sfântului Duh, s-a ridicat acest sfânt şi dumnezeiesc lăcaș, între anii 1859-1860 ca ctitorie a domnitorului Alexandru D. Ghica și a fost târnosită în anul 1861, de către Mitropolitul Ţării Românești, D.D. Nifon. Între anii 1923-1924, s-au refăcut turlele și s-a adăugat tinda, restaurându-se și pictura, de către pictorul Anastasescu W. Hugo, preoţi fiind M. Ionescu și Gh. Sachelarie.
  A doua restaurare a picturii s-a făcut în anul 1960, de pictorul Taflan, preoţi fiind N. Rentea și I. Popescu.
  În anul 1978, s-a realizat a treia restaurare a picturii de către pictoriţa Aurora Danvas, în timpul preoţilor N. Moise și S. Chiriţă.
  În anul 1996, pictura a fost restaurată pentru a patra oară, de către pictorii Daniel și Gh. Pârvu, sub îndrumarea preoţilor M. Veșteman și S. Chiriţă.
  În anul 2012 cu înalta binecuvântare a P.S. Vincenţiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, sfântul lăcaș, aflându-se într-un stadiu avansat de degradare, la iniţiativa și prin strădania neobosită a p.c. pr. protopop dr. Necula Marian, s-au realizat ample lucrări de restaurare, cum ar fi, schimbarea întregii tâmplarii, cu tâmplărie din lemn stratificat, tratament chimic împotriva igrasiei, schimbarea întregului acoperiș, restaurarea faţadei, instalaţie electrică nouă din cupru masiv, pardoseală din granit, întregul mobilier nou din lemn de stejar sculptat, încălzire centrală pe gaz, icoanele hramurilor din mozaic de murano, iluminat exterior, etc. De asemeni, a fost restaurată pictura, de către pictorul Bonea Marin, după proiectul realizat de către prof. Sava Nicolae, preoţi slujitori fiind, p.c. N. Ciobanu, p. c. M. Veșteman și p. c. diac. V. Veșteman.
  Resfinţirea sfântului lăcaș, s-a făcut în anul domnului 2013, luna mai, ziua 19, de către Preasfinţitul Părinte Vincenţiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, înconjurat de un ales sobor de preoţi și diaconi.
  Binecuvintează Doamne, pe cei ce iubesc podoaba casei Tale!”.
  ARHITECTURĂ. Această catedrală are formă de cruce, cu lungimea de 31,80 m, lăţimea în dreptul pronaosului de 12,20 m, în dreptul absidelor de 16 m, înălţimea la cornişă de 8,15 m, iar la turla mare de 25 m. Biserica are două turle, una mică de formă pătrată aşezată deasupra pronaosului, iar cealaltă, poligonală la exterior, are la interior formă circulară, şi se sprijină pe arcele bolţilor ce deschid pandantivi largi. Altarul are formă poligonală atât la interior, cât şi la exterior şi se desparte de naos printr-o catapeteasmă sculptată în lemn, învelită în foiţă de aur. De o parte şi cealaltă a naosului întâlnim absidele care au formă poligonală atât la interior, cât şi la exterior. Pronaosul are formă dreptunghiulară, acoperit de o calotă sferică, sprijinită pe patru pandantivi pe care este pictatã Sfânta Treime. Tot deasupra pronaosului se află cafasul de dimensiuni mari, având o balustradă lucrată în lemn, frumos ornamentată. Atât în naos, cât şi în pronaos sunt atârnate trei policandre lucrate în bronz.
  PICTURA a fost pentru prima data restaurată de către pictorul Anastasescu W. Hugo. A doua restaurare a picturii s-a făcut în anul 1960, de pictorul Taflan, iar, în anul 1978 s-a realizat a treia restaurare a picturii de către pictoriţa Aurora Danvas, în timpul preoţilor N. Moise și S. Chiriţă.
  În anul 1996, pictura a fost restaurată pentru a patra oară, de către pictorii Daniel și Gh. Pârvu, sub îndrumarea preoţilor M. Veșteman și S. Chiriţă. Ultima restaurare, finalizată în anul 2013, aparţine pictorului Bonea Marin, după proiectul realizat de către prof. Sava Nicolae.
  ANEXE. Intrarea în curtea bisericii se face pe sub o clopotniţă maiestuoasă, poziţionată stradal, ce are o turlă zidită în formă pătrată, având la bază o formă dreptunghiulară despărţită în două printr-o arcadă unde sunt fixate porţile de intrare.
  În partea dinspre miazănoapte a bisericii întâlnim o capelă mortuară de dimensiuni mari, ce are o turlă pictată la exterior de formă dreptunghiulară, sprijinită jumătate pe capelă, iar cealaltă jumătate pe doi stâlpi la intrare.
  În curtea bisericii se păstrează mormântul primului primar al oraşului Olteniţa: Matache Ioan sau Tache Magistratul.
  PREOȚII slujitori, de la înființare până în prezent, în ordine cronologică: Preot Dimitrie Marinescu (1842-1918), Preot Demetrie sin preotu Marin(1862-1918), Preot Gheorghe Mirodot sin Marin (1865), Preot Mirodot sin Vasile (1865), Preot Theodor Duhovnicu (1875-1889), Preot Constantin Mihăilescu (1889-1902), Preot Sachelarie C. P. Deacă (1899-1911), Preot Ioan S. Ionescu (1911-1952), Preot Coslujitor Preot Gheorghe M. Sachelarie (1912-1947), Preot Gheorghe M. Sachelarie(1949-1956), Preot Nicolae Gr. Rentea (1949-1960), Preot Mihail Georgescu (1963-1969), Preot Savu Chiriță (1967-1999), Preot Nicolae Moise (1969-1999), Preot Dumitrică Titus-Dumitru (2000-2006). În prezent slujesc următorii preoți: pc preot Necula Marian, pc preot Veșteman Marin, pc preot Nicolae Ciobanu, pc diacon Veșteman Valentin-Ionuț.
  ACTIVITĂȚI. Parohia Sf. Nicolae are cantină și oferă gratuit o masă caldă credincioșilor în fiecare duminică în cadrul programului ,,O masă caldă pentru cei nevoiași’’. Are grup de cateheză în cadrul programului Hristos împărtășit copiilor. Organizează pelerinaje anuale cu credincioșii şi serbări în preajma Sfintelor sărbători de Crăciun și de Paști.

TEXT: Done Şerbănescu, Ceaușu Constantin